Călător printre stele

          Plecând de pe Terra, va trebui să ne îndreptăm către constelația Săgetătorul, pentru a ajunge la această destinație. Pentru mai multă exactitate, direcția va fi către obiectul ceresc numit Săgetătorul A* aflat în centrul galaxiei noastre. Dacă v-ați îndrepta instrumentele optice, cele care vă ajută să vedeți Universul în partea vizibilă a spectrului electromagnetic, către acest obiect nu veți vedea nimic. Este prea mult praf interstelar între noi și centrul galaxiei.
          Abia pe măsură ce au început să fie realizate radiotelescoape din ce în ce mai puternice s-a putut afla că acolo, în centrul galaxiei noastre, există un obiect misterios, probabil o gaură neagră.
          Conform estimărilor actuale, acolo, la circa 26.000 de ani lumină distanță de noi, într-o zonă cu raza de numai vreo 44 milioane de kilometri (pentru a avea o comparație, distanța dintre Soare și Pământ este de vreo trei ori mai mare), se află „ceva” care are o masă echivalentă cu circa 2,5 (unele surse indică 4,5) milioane de mase solare!
Evident, este vorba despre o gaură neagră, acel obiect ceresc care posedă o forță gravitațională atât de intensă, încât nu lasă să îi scape nici măcar lumina de sub devoratoarea sa atracție. Aici, în centrul galaxiei noastre, nu este vorba doar despre o banală gaură neagră, ci despre una supermasivă.



          Nu putem vedea direct gaura neagră. Dar putem vedea efectele asupra materiei din relativa ei apropiere. Atunci când un obiect oarecare intră în capcana unei găuri negre, pe măsură ce se apropie de ea, va fi fărâmițat în bucăți din ce în ce mai mici, până la nivelul de particule elementare.
O gaură neagră, în sine, este tăcută. Dar în jurul ei se desfășoară o adevărată dramă, pe care noi o putem vedea. Din când în când, atunci când devorează materie din jur, așa cum spuneam mai devreme, gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei noastre se „trezește”. Se pare că în urmă cu câteva milioane de ani ea a devorat o mare cantitate de materie.
          Acum putem vedea, cu ajutorul telescopului spațial Fermi, în radiațiile gamma ale spectrului electromagnetic, doi lobi care s-au desprins din centrul Căii Lactee și care acum se întind pe o distanță de 25.000 de ani lumină de o parte și de alta a planului galactic, antrenați de câmpul magnetic intens din vecinătatea găurii negre din centrul 

          De altfel, nu peste foarte multă vreme, probabil în câțiva ani, gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei noastre va avea la dispoziție un „prânz” relativ copios și va reveni la viață, spre marea bucurie a astrofizicienilor. Spre ea se îndreaptă un uriaș nor de gaz interstellar. Dacă l-am echivala cu o sferă, raza sa ar fi de trei ori mai mare decât distanța dintre Soare și Pluton. Pe de altă parte, masa materiei conținută în el este de trei ori mai mare decât masa Terrei.